Artroza semnelor radiologice ale șoldului,
Formele secundare se manifestă în general mai precoce între 40 şi 60 ani decăt formele primare după 60 ani.
Acuzele determinate de coxartroză sunt în principal constituite de: redoare articulară rigiditatea ; impotenţa funcţională. Tulburările survin de obicei insidios.
Durerea — iniţial apare după solicitări mecanice marcate, poziţii monotone, prelungite, în ortostatism, şi care, progresiv începe să însoţească pacientul în cursul zilei; perioadele indolore sunt din ce în ce mai reduse peste zi dar pentru că durerea în coxartroză este de tip mecanic, ea se va calma după repausul nocturn. După o perioadă de repaus sau imobilizare sunt prezente dificultăţi la reluarea mişcării; totuşi redoarea după imobilizarea de repaus dispare rapid.
În evoluţia coxartrozei durerea este factor perturbator în desfăşurarea mersului, inducând mersul protectiv pentru şoldul afectat, cu pasul scurt şi balans pentru a încărca mai puţin capul femural. Acest mers iniţiat prin durere declanşează treptat un lanţ de decompensări de tip muscular, dinamic, inflamator, static, ajungându-se la restrângerea marcată a ariei de mers.
- Artrosa cu condroitină glucozamină
- La ridicarea durerii în articulația șoldului
- Mișcarea de abducție: se fixează bazinul prin apăsare pe spina iliacă antero-superioară opusă; se îndepărtează membrul inferior afectat de linia mediană.
Mecanismul durerii este incomplet elucidat, fiind implicaţi mai mulţi factori: staza vasculară medulară a osului spongios subcondral; reacţia congestivă sinovială cu epanşament articular; reacţia procesului de condroliză; contractură şi retracţia dureroasă a maselor musculare, consecutiv modificărilor articulare. Redoarea articulară Şoldul prezintă o limitare articulară progresivă cu tendinţă la dezvoltarea unor poziţii vicioase flexum de şold în rotaţie externă.
Iniţial, limitarea mobilităţii articulare este dată de răspunsul articular antalgic prin apărare musculară periarticulară la mobilizarea şi încărcarea dureroasă. Progresiv, se dezvoltă flexumul care scade presiunea articulară dar modifică solicitarea musculară, tendinoasă şi ligamentară mişcările cel mai precoce interesate în coxartroză sunt cele de extensie şi rotaţie, explorate prin manevrele Leri respectiv Forestier.
Această situaţie fiziopatologică dezvoltă progresiv scleroză şi retracţie capsulo-tendinoasă şi ligamentară, cu organizarea poziţiei vicioase — flexum ireductibil cu adducţie şi rotaţie externă. În acest stadiu evolutiv se dezvoltă osteofitoza, posibil responsabilă de redoarea artroza semnelor radiologice ale șoldului.
COXARTROZA
Redoarea şi poziţia vicioasă instalate la nivelul şoldului au ecou asupra segmentelor articulare supra şi subiacente şoldului. Astfel în lanţul cinematic al membrului inferior se dezvoltă concomitent şi progresiv afectări la nivelul coloanei lombo-sacrate, pe genunchiul homolateral dar şi pe şoldul şi genunchiul contralateral prin suprasolicitare compensatorie.
Bilanţul pacientului trebuie să stabilească dimensiunile reale ale tabloului clinic durere, redoare, reacţie inflamatorie dar şi nivelul funcţional, cuantificând: perimetrul de mers şi prezenţa durerii; relaţia durere-ortostatism prelungit; prezenţa unor elemente clinico-funcţionale de vecinătate genunchi, coloană lombo-sacrată, membrul inferior contralateral ; utilizarea de baston sau cârje cadru.
Examenul funcţional se completează cu bilanţul articular şi muscular la nivelul şoldului dar şi pe segmentele subiacente şi membrul contralateral. Se vor aprecia punctele artroza semnelor radiologice ale șoldului şi contractura musculară muşchii adductori, psoas, tensor al fasciei lata, pelvitrohanterieni şi hipotonia sau hipotrofia musculară muşchiul fesier mijlociu, muşchiul cvadriceps.
Cauzele coxartrozei Exista multe boli ereditare care pot duce la coxartroza. De regula, acestea sunt conditiile care implica deteriorarea tesutului conjunctiv ligamente, oase si articulatii sau a bolilor de colagenoza, de exemplu, sindromul Stickler. Displazia soldului este o afectiune congenitala articulara care are originea in subdezvoltarea oaselor si ligamentelor articulare, astfel incat anumiti copii dezvolta deseori subluxatii si dislocari ale capului femurului.
În coxartrozele secundare, în afară de reperele caracteristice bolii, se pot observa alterările arhitecturii şoldului ce au favorizat apariţia procesului degenerativ. Semnele radiologice ale artrozei şoldului constau în principal în: Pensarea sau reducerea spaţiului articular: pensarea polară superioară.
